DREPT CIVIL
Viata privata si viata publica
Puteti consulta legislatia existenta pe site referitoare la Drept Civil:
OUG privind ajutorul public judiciar in materie civila
Dreptul civil este ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica.
In primul rand, definitia de mai sus face referire la continutul dreptului civil, acesta fiind un ansamblu de norme juridice, adica o ramura a sistemului de drept roman. Normele juridice civile sunt grupate pe categorii ce reglementeaza subdiviziuni ale obiectului dreptului civil, adica sunt ordonate in institutii ale dreptului civil.
Dreptul civil cuprinde urmatoarele institutii:
- raportul juridic civil;
- actul juridic civil;
- prescriptia extinctiva;
- subiectele dreptului civil (persoanele fizice si persoanele juridice);
- drepturile reale;
- obligatiile civile (teoria generala a obligatiilor);
- contractile civile speciale;
- mostenirea (succesiunile);
- dreptul de proprietate intelectuala (dreptul de autor si dreptul de proprietate industriala).
Cel de-al doilea element al definitiei priveste obiectul dreptului civil. Acesta este format din raporturile juridice patrimoniale si raporturile juridice nepatrimoniale care se stabilesc intre persoane fizice si persoane juridice.
Asadar, vom deosebi doua categorii de raporturi juridice civile:
- raporturi juridice civile patrimoniale
- raporturi juridice civile nepatrimoniale
Raportul juridic patrimonial este acel raport social care, datorita continutului si valorii economice, poate fi evaluat pecuniar.
Raportul juridic nepatrimonial (numit si raport juridic personal nepatrimonial sau chiar raport juridic extrapatrimonial) este acel raport social lipsit de un continut economic, deci al carui continut nu poate fi evaluat in bani.
Trebuie retinut insa ca dreptul civil nu reglementeaza toate raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale din societate, ci si alte ramuri de drept au obiectul format din astfel de raporturi.
Principiile dreptului civil
Orice sistem de drept este guvernat de anumite principii fundamentale, adica de idei calauzitoare (reguli de baza), comune tuturor ramurilor de drept.
Si in dreptul civil isi gasesc aplicare trei categorii de principii, anume:
- principiile fundamentale ale dreptului roman;
- principiile generale ale dreptului civil roman;
- principii ale uneia sau mai multor institutii de drept civil.
Principiile generale ale dreptului civil:
- principiul proprietatii;
- principiul egalitatii in fata legii civile;
- principiul imbinarii intereselor personale cu interesele generale;
- principiul garantarii si ocrotirii drepturilor subiective civile.
Principiile institutiilor dreptului civil:
- principiul consensualismului priveste forma actului juridic civil;
- principiul chemarii la mostenire a rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali;
- principiul proximitatii gradului de rudenie intre mostenitorii din aceeasi clasa si principiul egalitatii si de acelasi grad chemate la mostenire sunt specifice devolutiunii succesorale legale;
- principiul ocrotirii bunei-credinte este intalnit in mai multe materii ale dreptului civil (drepturile reale, raspunderea civila etc.)
Delimitarea dreptului civil
In operatinea delimitarii diferitelor ramuri de drept (in ce ne priveste, a dreptului civil de alte ramuri de drept) pot fi utilizate urmatoarele criterii:
- obiectul de reglementare;
- metoda de reglementare;
- calitatea subiectelor;
- caracterul normelor;
- specificul sanctiunilor;
- principiile.
Obiectul dreptului civil este format din doua mari categorii de raporturi sociale (patrimoniale si nepatrimoniale), insa nu toate raporturile patrimoniale si nepatrimoniale constituie obiect de reglementare pentru dreptul civil.
Specifica si generala pentru dreptul civil este metoda egalitatii juridice apartilor, spre deosebire de alte ramuri de drept (de exemplu, dreptul administrativ) in care, in raportul juridic, o parte este subordonata celeilalte. Exista insa si alte ramuri de drept care folosesc metoda egalitatii juridice a partilor, iar pentru alte ramuri de drept se utilizeaza atat metoda egalitatii partilor, cat si metoda subordonarii partilor.
Astfel, calitatea subiectelor poate reprezenta un criteriu de departajare a dreptului civil de alte ramuri de drept, in masura in care acestea ar impune subiectelor raporturilor juridice o calitate speciala (de exemplu, calitatea de comerciant), tinand cont de faptul ca normele dreptului civil nu pretend subiectelor o anume calitate, fiind suficienta aceea de persoana fizica sau persoana juridica.
Caracterul normelor juridice constituie un alt criteriu auxiliar, majoritare in dreptul civil fiind normele dispozitive, spre deosebire de alte ramuri de drept in care preponderente sunt normele imperative.
Un alt criteriu auxiliar este caracterul sanctiunilor ce intervin in caz de nerespectare a unei norme juridice, specifica dreptului civil fiind restabilirea dreptului subiectiv civil incarcat, care consta fie in repararea prejudiciului cauzat, fie in incetarea actiunii de vatamare a dreptului personal nepatrimonial. Aceasta restabilire se obtine, de cele mai multe ori, prin intermediul procesului civil.
Aplicarea legii civile
Legea civila, ca orice lege de altfel, actioneaza concomitent sub trei aspecte:
- o anumita durata;
- pe un anumit teritoriu;
- cu privire la anumite persone.
Asadar, legile civile se succed, coexista si au determinate categoriile de subiecte la care se aplica. In consecinta, vorbim despre aplicarea legii civile in timp, aplicarea legii civile in spatiu si aplicarea legii civile asupra persoanelor.
Aplicarea legii civile in timp
Legea civila se aplica in intervalul de timp cat este in vigoare.
Intrarea in vigoare are loc fie la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, fie la data mentionata in cuprinsul legii (aceasta data trebuie sa fie ulterioara datei publicarii legii civile in Monitorul Oficial al Romaniei).
Iesirea din vigoare a legii se produce prin abrogarea ei, care poate sa fie expresa (directa sau indirecta) ori implicita.
In caz de succesiune a legilor civile, se pot ivi o serie de probleme privind aplicarea in timp, iar acestea trebuie rezolvate tinandu-se cont de doua principii, care se presupun si se completeaza reciproc, anume:
- principiul neretroactivitatii legii civile noi;
- principiul aplicarii immediate a legii civile noi.
Principiul neretroactivitatii legii civile
Prin principiul neretroactivitatii legii civile se intelege regula juridical potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor care se ivesc in practica dupa intrarea ei in vigoare, iar nu si situatiilor anterioare.
Trebuie subliniat ca principiul neretroactivitatii legii civile, consacrat in char art. 1 C. civ., conform caruia , “legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva”, a devenit un principiu constitutional, art. 15 alin. (2) din Constitutia din 1991 stabilind ca “legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”. Pe cale de consecinta, ar fi neconstitutionala prevederea dintr-o eventuala lege civila (ordinara sau organica) sau dintr-un alt act normativ ce ar dispune ca acea lege sau acel act normativ s-ar aplica retroactiv.
Legea noua se va aplica, de la data intrarii ei in vigoare (fara a putea fi considerate retroactiva), atat situatiilor juridice care se vor naste, modifica sau stinge dupa aceasta data, precum si efectelor viitoare ale situatiilor juridice trecute (facta futura), cat si, de regula, situatiilor juridice in curs de formare, modificare sau stingere la data intrarii ei in vigoare (facta pendentia).
Principiul aplicarii imediate a legii civile
Prin principiul aplicarii imediate a legii civile noi se intelege regula de drept conform careia, de indata ce a fost adoptata, legea civila noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare, excluzand aplicarea legii civile vechi.
In literatura de specialitate, pentru justificarea principiului aplicarii imediate a legii noi se mai folosesc urmatoarele argumente: legea noua trebuie prezumata ca reprezinta un progres tehnic juridic fata de legea veche, astfel incat trebuie sa se aplice, de la intrarea ei in vigoare, si situatiilor juridice care sunt in curs de constituire, modificare sau stingere ori ale caror efecte sunt in curs de a se produce, desigur sub rezerva neretroactivitatii; in anumite cazuri, neaplicarea imediata a legii noi ar putea avea drept consecinta fie impiedicarea acesteia de a se mai aplica vreodata, fie aplicarea ei dupa un timp relativ indelungat de la intrarea in vigoare; pentru a se asigura unitatea legislatiei, nu este suficient sa se suprime diversitatea legilor in spatiu, ci mai trebuie ca legea noua sa se aplice tuturor situatiilor juridice reglementate.
De la principiul aplicarii imediate a legii civile noi exista insa o exceptie si anume ultraactivitatea (supravietuirea) legii civile vechi, care inseamna aplicarea, la unele situatii determinate, a legii civile vechi, desi a intrat in vigoare o noua lege civila. Ultraactivitatea legii vechi este justificata de necesitatea ca anumite situatii juridice pendente sa ramana guvernate de legea sub imperiul careia au inceput sa se constituie, sa se modifice ori sa se stinga. In doctrina s-a sustinut ca ultraactivitatea legii vechi, fiind o exceptie, trebuie stipulate in mod expres in legea noua.
Aplicarea legii civile in spatiu
Aplicarea legii civile in spatiu prezinta un aspect intern si un aspect international.
Aspectul intern vizeaza situatia raporturilor civile stabilite, pe teritoriul Romaniei, intre subiecte de drept civil de cetatenie sau, dupa caz, de nationalitate romana si se rezolva tinandu-se cont de urmatoarea regula: actele normative civile care emana de la organele centrale de stat se aplica pe intreg teritoriul tarii (exista insa si unele acte normative care sunt emise de organe centrale de stat, dar care se aplica doar pe o anumita parte a teritoriului national, spre exemplu, Legea nr, 84/1992 privind regimul zonelor libere, Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala a Romaniei etc.), iar reglementarile civile care provin de la un organ de stat local se aplica doar pe teritoriul respectivei unitati administrative-teritoriale.
Aspectul international vizeaza ipoteza raporturilor civile cu element de extraneitate si se rezolva de normele conflictuale ale dreptului international privat (norme inscrise in Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat).
Aplicarea legii civile asupra persoanelor
Destinatarii legii civile sunt subiectele de drept civil, deci persoanele fizice si persoanele juridice. Din punctual de vedere al sferei subiectelor la care se aplica normele continute in legile civile pot fi impartite in trei categorii:
- norme de drept civil cu vocatie generala de aplicare, deci aplicabile atat persoanelor fizice, cat si persoanelor juridice (de exemplu, art. 998 C. civ., care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie);
- norme de drept civil care au vocatia de a se aplica numai persoanelor fizice (spre exemplu, normele inscrise in Decretul nr. 975/1968 privind numele);
- norme de drept civil care au vocatia de a se aplica numai persoanelor juridice (de exemplu, art. 39 din Decretul nr. 31/1954, care reglementeaza stabilirea sediului).
Rolul dreptului civil
In sistemul dreptului romanesc, dreptul civil are un rol deosebit de important, intrucat, prin normele sale, contribuie la ocrotirea valorilor (drepturilor subiective) patrimoniale si personale nepatrimoniale ale persoanelor fizice si juridice. De asemenea, dreptul civil reprezinta o garantie a formarii unei constiinte juridice corecte, precum si a respectarii si intaririi moralei.
Un aspect foarte important al rolului pe care il ocupa dreptul civil in sistemul dreptului romanesc consta in pozitia sau functia dreptului civil de a fi drept comun fata de alte ramuri de drept. Aceasta inseamna ca, ori de cate ori o alta ramura de drept invecinata nu contine norme juridice proprii care sa reglementeze un anumit aspect al unui raport juridic sau cand normele sale ar fi insuficiente, se va recurge la norma corespunzatoare din dreptul civil.
De altfel, unele ramuri de drept prevad in mod expres imprumutarea unor norme juridice de la dreptul civil.
In alte situatii, imprumutul normelor juridice civile se face in mod tacit, deoarece ramura de drept respectiv nu cuprinde reglementari speciale pentru anumite aspecte, fiind nevoie sa se recurga la dreptul comun, chiar daca nu exista un text de lege care sa trimita expres la acesta.
