FINANTE PUBLICE

Munca, Social si Finante

Puteti consulta legislatia existenta pe site referitoare la Finante publice:

Legea privind protectia informatiilor clasificate

Legea pentru ratificarea Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, adoptata la Strasbourg la 5 noiembrie 1992

Legea privind finantele publice - actualizata pana la 8 ianuarie 2008

Legea administratiei publice locale

Legea privind combaterea evaziunii fiscale

Legea datoriei publice

Lege privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi

OUG privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar

Lege privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii si de divertisment

Finantele publice reprezinta un ansambru coerent si inchegat de acte si operatiuni financiare, care confera specificitate raporturilor sociale care apar si se deruleaza in legatura cu constituirea, repartizarea si utilizarea resurselor financiare publice necesare asigurarii functionarii si dezvoltarii generale a societatii.

 

Acte normative in domeniul finantelor publice:

- Constitutia Romaniei

- Lege nr. 215/ 2001 – privind administratia publica locala

- Lege nr. 500/ 2002 – a finantelor publice

- Lege nr. 94/1992 – privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi

- Lege nr. 313/2004 – privind datoria publica

- Lege nr. 87/1994 – privind combaterea evaziunii fiscale

- Codul fiscal si Codul de procedura fiscala

Structura finantelor publice

Din cele mai vechi timpuri si pana astazi, in structura finantelor publice de la nivelul oricarui stat au existat cheltuieli publice si venituri publice, iar pentru corelarea celor doua a fost promovat bugetul. Alte elemente ar mai fi: bugetele unitatilor administrative- teritoriale- menite a conferii o anumita autonomie colectivitatilor locale; imprumuturile de stat sau creditul public – ca modalitate exceptionala de completare a veniturilor publice necesare satisfacerii trebuintelor generale ale societatii; finantele organizatiilor internationale.

Reunite, toate aceste componente alcatuiesc bugetul public national – denumit in prezent sistem bugetar.

 

Aparatul financiar al statului

Statul are menirea de a asigura cadrul juridic legislativ necesar pentru desfasurarea in conditii optime a activitatii economice si conditiile de exercitare a liberei initiative de toti agentii economici. Implicarea statului in viata social-economica se realizeaza prin mijloacele care-I sunt specifice: bugetul central si local, sistemul fiscal, programarea economica, creditul, controlul financiar.

Aparatul financiar reprezinta totalitatea organelor statului care contribuie in mod direct sau acelea care inlesnesc numai infaptuirea activitatii financiare. Acestea se impart in doua categorii:
- organe ale statului cu competenta generala: Parlamentul Romaniei, Guvernul, Consiliile locale si serviciile publice locale, ministerele, celelalte organe centrale si locale ale administratiei de stat.

- organe ale statului cu competenta speciala. Acestea se impart la randul lor in :

• Organe centrale de specialitate: Curtea de Conturi, Corpul de control economico- financiar al primului ministru, Ministerul Finantelor Publice, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Garda Financiara.
• Organe teritoriale de specialitate: Camerele de Conturi judetele, Directiile generale judetele ale finantelor publice, sectiile din teritoriu ale Garzii Financiare.

Toate organele statului care fac parte din aparatul financiar au urmatoarele sarcini generale:

• administrarea finantelor publice,
• realizarea si mentinerea echilibrului financiar, monetar si valutar al tarii
• asigurarea eficientei economiei nationale.

Ministerul Finantelor Publice – este organul de specialitate al administratiei publice centrale care functioneaza in subordinea Guvernului. Acesta exercita administrarea generala a finantelor publice, impunand si utilizand parghii financiare si valutare in concordanta cu cerintele economiei de piata, in scopul stimularii initiativei agentilor economici. Toate ministerele, alte autoritati ale administratiei publice, institutiile publice, precum si agentii economici au obligatia de a pune la dispozitia Ministerului Finantelor Publice, la cererea acestuia, datele si informatiile necesare in vederea realizarii atributiilor sale.

Ministerul Finantelor Publice coordoneaza si controleaza activitatea unitatilor care se afla sub autoritatea sa: Directia Generala a Vamilor, Directiile generale ale finantelor publice judetele, Oficiul Concurentei, Imprimeria Nationala, Loteria Romana.

Comisia Fiscala Centrala – asigura aplicarea unitara a prevederilor codului fiscal si de procedura fiscala si a actelor normative anterioare. Competenta sa este limitata la urmatoarele domenii: solutionarea unitara a problemelor de natura fiscala si a celor de procedura fiscala, in scopul eliminarii confuziilor si a interpretarilor diferite date legislatiei, solutionarea conflictelor de interese intre organele fiscale, determinarea cazurilor in care aplicarea scutirii de TVA pentru bunurile si serviciile finantate din fonduri nerambursabile nu se poate realiza conform legii; emiterea solutiilor fiscale anticipate.

Agentia Nationala de Administrare Fiscala – este un organ de specialitate din subordinea Ministerului Finantelor Publice, cu personalitate juridical si buget propriu. Rolul acesteia este de a colecta veniturile bugetului de stat( impozite, taxe, alte venituri ale bugetului de stat), aplicarea unitara a prevederilor legislatiei privind impozitele, taxele, contributiile sociale, exercitarea prerogativelor stabilite de lege prin aplicarea unui tratament echitabil tuturor contribuabililor.

Trezoreria Publica sau a statului, este un sistem unitar prin care statul asigura efectuarea operatiunilor de incasari si plati privind fondurile publice. Cuprinde toate veniturile si cheltuielile care intra in continutul bugetului public national, precum si datoria publica interna si externa.

Contul general al trezoreriei statului functioneaza la Banca Nationala a Romaniei si este deschis in numele Ministerului Finantelor Publice si al unitatilor trezoreriei statului din cadrul directiilor generale ale finantelor publice.

 

Bugetul statului

Termenul “buget” a aparut pentru prima data intr-un act normative, pe teritoriul Tarilor Romane, in Capitolul III al Regulamentului Organic al Moldovei, care se ocupa de finantele publice.

In timpurile noastre bugetul public national este definit ca fiind planul financiar al statului prin care sunt prevazute veniturile si cheltuielile publice pentru o perioada determinata de timp.

Importanta acestuia este subliniata prin faptul ca: participa in mod direct la indeplinirea functiilor si sarcinilor statului; asigura autonomia reala a colectivitatilor locale constituite in cadrul unitatilor administrativ- teritoriale, garanteaza realizarea efectiva a protectiei sociale a unor categorii importante de persoane din randul populatiei, asigura echilibrul financiar, monetar si valutar al statului, are un rol stabilizator al economiei nationale.

Bugetul public national al Romaniei cuprinde:

• bugetul statului
• bugetul asigurarilor sociale de stat si ale bugetului asigurarilor pentru somaj,
• bugetele fondurilor speciale,
• bugetul trezoreriei statului,
• bugetele institutiilor publice autonome,
• bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale,
• bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii,
• bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat si ale caror rambursare, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri speciale,
• bugetul fondurilor externe nerambursabile,
• bugetele locale ale unitatilor administrativ- teritoriale, care au personalitate juridical.

In ce priveste continutul bugetului public national, acesta este format din veniturile si cheltuielile publice.

Veniturile publice bugetare sunt formate din venituri ordinare si venituri extraordinare.

- Veniturile publice ordinare sunt reprezentate de impozite, taxe ( venituri fiscale), la care se adauga veniturile nefiscale, adica cele obtinute de stat de la intreprinderile si de pe domeniile sale. Este o categorie de venituri care se incaseaza cu regularitate la buget, constituind o sursa permanenta a acestuia.

- Veniturile publice extraordinare sunt acele venituri la care statul apeleaza numai in cazuri exceptionale, in acele situatii cand mijloacele banesti provenite din resursele curenta nu pot acoperi integral cheltuielile bugetare. Din aceasta categorie fac parte: imprumuturile de stat, suplimentarea masei monetare aflate in circulatie, instrainarea unor bunuri din proprietatea private sau chiar a unei parti din rezervele de aur ale statului.

Cheltuielile publice bugetare reprezinta modalitatile de repartizare si utilizare a fondurilor banesti bugetare, in vederea satisfacerii trebuintelor generale ale societatii. Cheltuielile bugetare se impart in 2 mari categorii:

- Cheltuielile curente alcatuite din cheltuielile de personal ( salarii, impozit pe salarii, contributii pentru asigurari sociale de stat, ajutoarele de somaj, pentru deplasari, detasari si transferari) si din cheltuieli materiale pentru servicii (pentru intretinere si gospodarie, pentru obiecte de inventar cu valoare mica sau de scurta durata..)si

- Cheltuieli de capital care se impart la randul lor in cheltuieli de investitii si cheltuieli pentru rezerva de stat.

Cheltuielile sunt repartizate de la bugetul de stat, in functie de importanta si de urgenta lor.

Procedura bugetara – reprezinta ansamblul operatiunilor care se indeplinesc in legatura cu realizarea proiectului de buget, aprobarea lui, executarea bugetului, incheierea si aprobarea contului general de executie bugetara, precum si controlul executiei bugetare.

Dupa cum se observa din definitia de mai sus, procesul bugetar cuprinde mai multe etape si anume:

• Elaborarea proiectului de buget care cuprinde activitatea de determinare a veniturilor si cheltuielilor bugetului public national. Aceasta incepe in anul premergator celui care se ia in discutie si se realizeaza in sistem piramidal.
• Aprobarea bugetului presupune dezbaterea proiectului de buget in Parlament si votarea legii bugetare anuale. Si aceasta etapa se parcurge de obicei in anul premergator celui pentru care se cere aprobarea proiectului.
• Executarea bugetului consta in realizarea veniturilor la termenele prevazute si efectuarea cheltuielilor potrivit destinatiilor stabilite. Daca realizarea veniturilor reprezinta obligatii minime, efectuarea cheltuielilor reprezinta obligatii maxime, care nu pot fii depasite.
• Incheierea exercitiului bugetar: presupune realizarea unei dari de seama cu privire la modul de realizare a veniturilor si de efectuare a cheltuielilor pentru anul bugetar expirat.
• Controlul executiei bugetare – consta in verificarea modului in care au fost aduse la indeplinire prevederile cuprinse in bugetul public national.

Ordonatorii de credite – sunt acele persoane fizice investite cu dreptul de a dispune asupra creditelor, in virtutea functiilor pe care le detin in conducerea institutiilor publice sau a unor organe de stat.

Ei se impart in ordonatori: principali, secundari si tertiari.

Ordonatorii principali de credite sunt conducatorii ministerelor si a celorlalte organe centrale de stat, care au dreptul sa ceara Ministerului Finantelor Publice deschiderea de credite bugetare, sa repartizele creditele, sa aprobe efectuarea cheltuielilor din bugetul ministerului.

Ordonatorii secundari se regasesc in acele ramuri administrative in care exista doua categorii de institutii publice, cu personalitate juridical si buget propriu, aflate in raporturi de subordonare ierarhica. Au aceleasi drepturi ca si ordonatorii principali, cu diferenta ca ei primesc creditele de la acestia.

Ordonatorii tertiari sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridical si buget propriu care au numai dreptul de a aproba efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare pe care le primesc, fie de la ordonatorii principali, fie de la cei secundari.

Controlul financiar – este instrumentul de cunoastere a realitatii modului in care sunt cheltuiti banii publici, si reprezinta atat un instrument preventiv, cat si unul necesat restabilirii situatiei anterioare ilicitului financiar, prin solicitarea organelor competente sa actioneze pentru tragerea la raspundere penala, patrimoniala sau administrative – disciplinara a persoanelor vinovate. Se urmareste astfel verificarea intregii activitati desfasurate de agentii economici si institutiile publice.

Este un control realizat de Ministerul Finantelor Publice prin Unitatea centrala de armonizare a sistemelor de management financiar si control, Agentia Nationala de Administratie Fiscala, Directia Generala de Inspectie Financiar – Fiscala, Autoritatea Nationala a Vamilor, si prin Garda Financiara.

Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea, in tot sau in parte, de la impunerea materiei impozabile. Aceasta se poate realize fie prin interpretarea normelor juridice fiscale in favoarea contribuabilului, fie prin disimularea obiectului impozabil constand in subevaluarea cuantumului acestuia.

Astfel se poate face diferenta intre evaziunea fiscala “legala” si evaziunea fiscala frauduloasa.

Evaziunea fiscala “legala” este un procedeu prin care contribuabilul incearca sa se plaseze intr-o pozitie cat mai favorabila, pentru a beneficia intr-o cat mai mare masura de avantajele oferite de reglementarile fiscale in vigoare.

Evaziunea fiscala frauduloasa este sustragerea prin orice fel de mijloace de la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume, datorate bugetului public national de catre persoane fizice si juridice romane sau straine.

Frauda fiscala poate fi calificata drept contraventie sau infractiune, iar sanctiunea aplicabila este amenda contraventionala, respectiv amenda penala sau inchisoarea.