RECUPERARE DEBITE

Legislatie

Lege nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte,
Lege nr. 59/1934 asupra cecului,
Lege nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin,
OG. Nr. 28/2006 privind reglementarea unor masuri financiar-fiscale,
Lege nr. 85/2006 privind procedura insolventei,
OUG nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata,
OG. Nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata.

Ce este debitul?

Debitul este o suma pe care o persoana, numita debitor, o datoreaza altei persoane, numite creditor.

Acest termen este utilizat pentru a desemna o datorie izvorata dintr-un contract de credit sau dintr-un raport juridic contractual. In sens larg, poate fi folosit pentru a desemna orice datorie pecuniara pe care o are o persoana fata de alta persoana, indiferent de sursa care a generat acea datorie,

contractuala sau delictuala.

Ce este debitorul?

Debitorul este subiectul pasiv al raportului juridic obligational.

In diferite raporturi obligationale concrete, debitorul primeste denumiri specifice. Astfel, in contractul de imprumut, debitorul se numeste imprumutat; in contractul de vanzare cumparare debitorul pretului se numeste cumparator, iar debitorul obligatiei de predare a bunului se numeste vanzator; in contractul de inchiriere, debitorul obligatiei de plata a chiriei se numeste chirias, iar debitorul obligatiei de predare a folosintei bunului inchiriat se numeste locator.

Este necesar ca ambii subiecti ai raportului juridic obligational sa fie determinati din momentul stabilirii acestui raport.

Indatorirea debitorului de a executa prestatia asumata constituie una din componentele esentiale ale continutului raportului juridic obligational.

 

Executarea acestei prestatii trebuie facuta de catre debitor voluntar si intocmai, intrucat, in caz contrar, acesta se supune judecatii, ceea ce comporta executarea silita a bunurilor sale si plata pagubelor si a cheltuielilor suportate de catre creditor.

Prestatia la care se indatoreaza debitorul fata de creditor formeaza obiectul raportului juridic obligational.

Debitorul de regres

Este o persoana care, in baza unei cambii, isi asuma obligatia de a garanta indeplinirea prestatiei de care este tinut trasul, ca debitor cambial principal, putand fi urmarita, pe acest temei, ea insasi, de catre creditorul cambial pentru executarea acelei prestatii, daca la indeplinirea scadentei obligatul principal refuza plata ce I se cere.

 

Obligatia sa de garantie este de fapt o obligatie de plata avand caracter subsidiar.

Debitor de regres sunt: tragatorul, girantii si avalistii lor.

Debitor imediat

 

Prin acest termen intelegem debitorul nemijlocit al unui creditor si care la randul sau are alt debitor, care in raport cu creditorul principal este un subdebitor.

 

Creditorul principal are dreptul de a actiona in numele sau si in interes propriu, pentru a obtine plata creantei sale, pe subdebitor, fara ca intre cei doi sa existe un raport de obligatii.

 

Intre creditor si debitorul imediat exista un raport juridic de obligatii. Un alt raport de obligatii exista si intre debitorul imediat si subdebitor, raport care intotdeauna este de natura contractuala si in care debitorul imediat are calitatea de creditor.

 

Actiunea directa permite creditorului debitorului imediat, tert fata de contractul incheiat intre cei doi, sa se prevaleze de forta obligatorie a acelui contract si sa ceara plata creantei sale direct de la subdebitor, care este debitorul debitorului sau.

Debitori solidari

 

Sunt acei debitori ai unei obligatii solidare, de specificul careia este dreptul creditorului comun al acelor debitori de a cere de la oricare dintre ei executarea integrala a dreptului sau de creanta.

 

Aceasta solidaritate pasiva a fost imaginata de legiuitor ca o veritabila garantie pentru creditor privind executarea creantei sale.

Ce este creditorul?

Creditorul este titularul unui drept de creanta, subiect activ in raportul juridic obligational din care s-a nascut acea creanta.

 

Creditorul are indreptatirea sa pretinda debitorului indeplinirea obligatiei corelative dreptului sau de creanta.

Dreptul de creanta este facultatea creditorului dintr-un raport juridic obligational de a pretinde debitorului indeplinirea obligatiei corelative de a da, de a face sau de a nu face ceva.

 

Dreptul de creanta este un drept relativ, opozabil numai debitorului, care este intotdeauna o persoana determinata si caruia ii incumba intotdeauna o obligatie pozitiva sau negativa determinata.

 

Drepturile de creanta nu sunt limitate ca numar si nici nominalizate prin lege. Ele confera titularului un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, dar nu confera acestuia nici dreptul de urmarire si nici dreptul de preferinta, care sunt prerogative specifice drepturilor reale.

Creditor chirografar

 

Este creditorul a carui creanta nu este insotita de vreo garantie reala sau personala, executarea ei fiind garantata numai prin dreptul de gaj general al creditorului asupra intregului patrimoniu al debitorului.

Creditor urmaritor

 

Creditor ce a recurs la procedura executarii silite pentru realizarea creantei sale.

Ce este executarea silita?

Executarea silita este acea parte a procesului civil in cadrul careia creditorul isi poate realiza in mod efectiv drepturile statornicite intr-un titlu executoriu, prin constrangerea patrimoniala a debitorului.