Odata cu raspandirea web-ului si atingerea unei mase critice de utilizatori, firmele cu activitate de comert, analistii, specialistii in marketing s-au gandit ca merita investit efort in punerea la punct a unor tehnologii care sa transforme vizitatorii web in potentiali clienti.

 

La inceput, siturile web ale acestor firme contineau doar informatii de contact, oferte promotionale sau chiar cataloage de produse sub forma unor pagini HTML statice.

Lansarea unei comenzi de cumparare a unor produse se putea face eventual prin fax, telefon sau email.

 

Pentru a putea intra in posesia produselor, clientul trebuia sa plateasca contravaloarea produselor comandate, iar banii sa parcurga drumul de la client la comerciant.

 

Plata se facea de regula prin mecanismele clasice, catre un cont deschis de comerciant la o banca; presupunea deplasarea clientului la sediul unei institutii cu profil bancar pentru a depune banii si pentru initia transferul acestora in contul comerciantului, pentru ca mai apoi a se trimite confirmarea platii prin fax.

Ultima faza era aceea a livrarii produselor, fie printr-o retea proprie de distributie, fie printr-un serviciu postal specializat, fiind cea mai lunga faza a acestei proceduri.

Dar o data cu descoperirea noilor tehnologii nu mai trebuie parcursi acesti pasi, totul fiind mai usor cu dezvoltarea comertului electronic si a platilor electronice.


Plati electronice

Una din principalele greutati cu care se confrunta comerciantii atunci cand doresc sa implementeze un sistem de comert electronic este furnizarea unui mecanism de plata comod, sigur si usor de integrat intr-un sistem de tranzactii comerciale on-line.

Multe solutii pentru aceasta problema au fost propuse sau chiar sunt utilizate in ziua de azi. Insa nici una nu a dobandit larga acceptare de care se mai bucura inca bancnota de hartie sau moneda de metal. Comertul electronic va putea evolua dincolo de acest nivel doar atunci cand consumatorii obisnuiti vor percepe un mecanism de plata electronica drept un mijloc de plata sigur.

Comerciantul va trebui sa se asigure ca sistemul informatic pe care-l implementeaza va fi disponibil non-stop si in tot acest timp el va opera pe langa gestiunea comenzilor, atat facturarea, cat si procesarea platilor si remiterea banilor.

Obtinerea banilor rezultati in urma unei vanzari on-line presupune o serie de procese de interactiune cu banci sau alte institutii financiare.
In prezent, platile cu ajutorul cartilor de credit (credit card), banilor electronici (e-cash), cecurilor electronice sau al cardurilor inteligente (smart card) sunt principalele metode de plata folosite in comertul electronic. Din punct de vedere arhitectural, metodele de plata pot fi integrate la nivelul "comerciantului" - in sistemul informatic al acestuia, sau oferite in regim outsource de un furnizor de servicii de comert (CSP - Commerce Service Provider) care va gestiona/intermedia platile de la terti.


Credit card.

Tranzactiile on-line care folosesc plata cu carduri sunt protejate criptografic, iar modalitatea concreta de criptare asigura faptul ca numai banca sau furnizorul de servicii pentru carduri de credit va putea vedea numarul cartii de credit, nu si comerciantul.
Astazi tot mai multe din cele mai populare situri de comert electronic accepta doar plata cu card de credit.

Conditii de folosire a credit card-ului

O parte din proces implica incheierea unor contracte cu institutii financiare, in timp ce din punct de vedere tehnic presupune utilizarea unor tehnologii avansate de criptare si autentificare pentru securizarea mesajelor trimise via Internet.

Unul din primii pasi pe care trebuie sa-l faca comerciantul este sa-si deschida un cont la o banca care ofera servicii de tranzactionare on-line bazate pe carduri. Costurile pe care va trebui sa le suporte comerciantul includ o parte fixa, reprezentata de costul achizitionarii sau inchirierii echipamentelor si softului aferent necesare realizarii comunicarii securizate cu banca, precum si costuri variabile rezultate in urma comisioanelor precepute de banca.

 

De obicei institutia financiara impune un volum minim de tranzactii pe luna, percepand o suma minima pe care comerciantul o plateste indiferent de numarul de tranzactii pe care le deruleaza on-line.

Poate fi avantajos pentru comerciant sa apeleze la o agentie de carduri care ofera servicii de tranzactionare on-line. Datorita volumului mare de tranzactii pe care aceste agentii le deruleaza, pot obtine discounturi semnificative de la banci si in consecinta au oferte mai tentante pentru clienti.
Furnizori de servicii.

Ca alternativa la implementarea unui sistem propriu, comerciantul web poate apela la furnizori de servicii de plata (PSP) sau la furnizori de servicii de comert (CSP).

PSP-ul actioneaza ca intermediar intre comerciant si posesori de carduri oferind servicii de autorizare si plata on-line. El beneficiaza de conexiuni integrate on-line cu bancile care autorizeaza platile si realizeaza automat transferul banilor. Poate conferi clientilor statutul de comercianti web, negociaza cei mai buni termeni contractuali pentru.
 

Apelarea la PSP este o solutie sigura si multe banci prefera sa lucreze cu acestia, fiind mai usor pentru ele sa autorizeze un numar mai mic de clienti mari care pe deasupra preiau si sarcina de securizare a platilor derulate de societatile cu care lucreaza. Pe langa o calitate mai buna a serviciilor oferite clientilor, cum ar fi suport tehnic permanent sau eliminarea unei parti semnificative a birocratiei specific bancare, PSP-istii mai au un atuu: credibilitate financiara dovedita in fata bancilor ca urmare a unei relatii de mai lunga durata cu acestea. Alt avantaj pe care-l pot oferi PSP-istii este pachetul integrat de servicii multi-card (au contracte cu mai multi furnizori de carduri), multi-bancare (opereaza cu mai multe banci) si multi-moneda (conversia automata intre monedele diverselor tari), si chiar un comision/tranzactie mult mai mic decat cel oferit de o banca.

Functionarea sistemului de plata bazat pe carduri.

Dupa ce comerciantul si-a deschis contul bancar cerut si a finalizat implementarea sistemului informatic care-l conecteaza la institutiile financiare, el poate incepe activitatea de comert electronic. Dupa ce un client care navigheaza pe situl web al comerciantului alege produsele dorite si le depune in cosul virtual de cumparaturi,  cumparatorul este pus in legatura on-line cu PSP-ul care-i va cere informatiile necesare pentru procesarea platii: tipul cardului, numarul acestuia, numele proprietarului si data expirarii cardului.

Odata obtinute aceste informatii, platforma de e-comert de la PSP le transmite mai departe agentiei de carduri cu care lucreaza, impreuna cu suma totala de plata, taxa de comision pe tranzactie, numarul de cont al comerciantului si tipul tranzactiei dorite. Din acest moment tranzactia urmeaza calea obisnuita a oricarei tranzactii cu card de credit. Informatia este criptata si trimisa de catre procesorul de plati prin intermediul unei linii securizate de comunicatie catre un sistem de facilitati integrate numit interchange network procesor - INP, si anume un procesor de retele interschimb.

INP comunica pe o linie securizata cu banca comerciantului care, la randul ei, contacteaza banca cumparatorului pentru a verifica daca fondurile sunt disponibile. In caz afirmativ, tranzactia se finalizeaza si banca comerciantului trimite un "cod rezultat", sub forma unui numar de verificare catre PSP. PSP trimite mai departe acest cod catre softul care mijloceste cumparaturile care proceseaza datele si anunta apoi clientul ca tranzactia s-a efectuat cu succes sau a esuat. Totul se intampla intr-un interval de cateva secunde.

Securitatea

Unul din principalele impedimente care au temperat rata de crestere a activitatilor de comert electronic este legat de securitate. Esenta problemei consta in faptul ca in mod normal mesajele de posta electronica sunt expediate necriptate. Cu alte cuvinte oricine le intercepteaza, poate citi continutul fara probleme. Din acest motiv si retinerea utilizatorilor in a-si trimite detaliile referitoare la propriul card de credit prin e-mail.

Tranzactiile dintre situl web al comerciantului si cumparator sunt criptate folosind tehnologia SSL (Secure Socket Layer). Astfel se elimina posibilitatea ca un intrus sa obtina numarul cardului, presupunand ca el intercepteaza datele astfel criptate. Aceasta tehnologie prezinta insa si o deficienta si anume: SSL nu permite comerciantului sa se asigure ca persoana care foloseste cardul intr-o tranzactie este chiar detinatorul acestuia. Similar, SSL nu ofera nici o cale prin care clientul sa afle daca situl web al comerciantului este cu adevarat autorizat sa accepte plata cu carduri si ca nu este doar un sit pirat  proiectat doar in scopul de a colectiona date despre astfel de carduri.

Pe masura ce apar noi mijloace de plata mai eficiente si totodata mai complexe, altele decat credit cardurile, incepe sa se simta din ce in ce mai acut nevoia de a apela la consultanta si la serviciile oferite de firme specializate. Multe institutii finaciare prefera sa apeleze la serviciile unor astfel de firme decat sa renunte la oferirea de servicii bazate pe mijloace moderne de plata (electronice) sau decat sa apeleze la outsourcing semnificativ. Pentru comercianti, fie ei mari sau mici, recomandabil este sa apeleze la outsourcing oferit de firme specializate, iar ei sa-si concentreze eforturile pe activitatile pentru care dispun de competentele necesare: management si activitati curente.