DREPTUL ADOPTIILOR
Familie, Casatorie si Mosteniri
Adoptia este o masura speciala de protectie a drepturilor copilului prin care se stabileste filiatia dintre cel care adopta si copil, precum si rudenia dintre copil si rudele parintelui adoptiv.
Ce este adoptia?
Conform Legii privind regimul juridic al adoptiei, adoptia este o masura speciala de protectie a drepturilor copilului prin care se stabileste filiatia dintre cel care adopta si copil, precum si rudenia dintre copil si rudele parintelui adoptiv.
Adoptia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului.
Adoptia isi produce efectele de la data pronuntarii irevocabile a hotararii judecatoresti; in momentul respectiv, filiatia dintre copil si parintii sau naturali inceteaza.
Cadrul legal
1. Legea privind regimul juridic al adoptiei nr. 237/21.06.2004 publicata in Monitotul Oficial nr. 557 din 23.06.2004
2. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei
3. Ordinul nr. 45/2004 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind procedura adoptiei interne
4. Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in domeniul adoptiei internationale de la Haga, ratificata de Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 84/1996
Procedura adoptiei
Evaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe baza solicitării lor, de către Direcţia de la domiciliul acestora şi trebuie să aibă în vedere:
- personalitatea, starea sănătăţii şi situaţia economică a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;
- motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreşte să adopte;
- motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soţi solicită să adopte un copil, celălalt soţ nu se asociază la cerere;
- impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.
In urma evaluarii, asistentul social va intocmi un raport si va face o propunere cu privire la solutionarea cererii familiei. Propunerea va fi inaintata directorului general al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului care va decide eliberarea atestatului ca familie apta sa adopte un copil, pentru familia solicitanta, atestat valabil un an, dar care poate fi prelungit anual cu respectarea acelorasi conditii.
În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul să solicite Direcţiei, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea. Rezultatul nefavorabil poate fi si atacat in termen de 15 zile de la data comunicarii, la instanta competenta in materia adoptiei la domiciliul adoptatorului.
Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată. Se trece astfel a etapa incredintarii in vederea adoptiei.
Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a copilului, la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socio-profesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei.
Incuviintarea adoptiei este o noua etapa si este de competenta instantelor judecatoresti.
Cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare sau de către Direcţia de la domiciliul
acestora, in functie de caz, la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei sau, după caz, la împlinirea termenelor prevăzute pentru adopţia copilului aflat într-una din situaţiile indicate la art. 29 alin.(1) lit.c) şi d) din legea adoptiei.
Acte necesare pentru depunerea cererii de incuviintare a adoptiei
- certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;
- certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către Direcţia de Sănătate Publică;
- atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
- hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei;
- certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare în copie legalizată;
- certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;
- cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;
- certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
- documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţământului părinţilor fireşti, în măsura în care nu s-a pronunţat anterior o hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului; dispoziţiile art. 12 alin.(3) sau (4) ori ale art.13 se aplică în mod corespunzător.
Conditii pentru a putea fi parinte adoptiv
- persoanele sau famiile adoptatoare sa prezinte garantii morale si conditii materiale necesare dezvoltarii armonioase a copilului;
- persoana/persoanele sa aiba capacitate deplina de exercitiu si sa fie cu cel putin 18 ani mai in varsta decat persoanele pe care doresc sa le adopte;
- sa nu fie frati cu persoana pe care doreste sa o adopte, adoptia intre frati fiind interzisa;
- sa existe consimtamantul celuilalt sot, daca persoana care doreste sa adopte este casatorita.
Cine poate fi adoptat?
- copilul care nu a implinit varsta majoratului civil;
- persoana majora, daca adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o in timpul minoritatii sale.
Copilul, respectiv majorul avut în vedere nu poate fi adoptat de mai mulţi adoptatori, nici simultan, nici succesiv.
Prin excepţie, poate fi încuviinţată, după caz, adopţia simultană sau adopţii succesive, atunci când adoptatorii sunt soţ şi soţie.
