DREPTUL INSOLVENTEI SI FALIMENTUL

Drept comercial

In aceasta sectiune ne propunem sa trecem in revista principalele aspecte referitoare la insolventa si faliment.

Pentru asistenta in procedura de insolventa si faliment ne puteti contacta AICI.

Ce este insolventa?

Este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

 

Ce este falimentul?

Falimentul este o procedura de incetare a existentei unei societati comerciale care se aplica comerciantilor care nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale, numiti si debitori, cheltuielile aferente procedurii urmand a fi suportate de catre debitor.

 

Procedura insolventei

Procedura insolventei este reglementata prin Legea privind procedura insolventei nr. 85/2006.

Prin procedura falimentului se intelege procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat

Procedura se aplica societatilor comerciale, societatilor cooperative, organizatiilor cooperatiste, societatilor agricole, grupurilor de interes economic si oricarei alte persoane juridice de drept privat care desfasoara activitati economice, comercianti care sunt in categoria debitorilor aflati in stare de insolventa sau se insolventa iminenta.

Exista si comercianti, ce fac parte din categoriile de mai sus, exceptati de la aceasta procedura si anume cei care indeplinesc una din urmatoarele conditii:

- comercianti nu detin nici un bun in patrimoniul lor;

- actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;

- administratorul nu poate fi gasit;

- sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;

- debitori care nu au prezentat urmatoarele documente:

a) o lista completa a tuturor bunurilor debitorului, incluzand toate conturile si bancile prin care debitorul isi ruleaza fondurile; pentru bunurile grevate se vor mentiona datele din registrele de publicitate;

b) o lista a numelor si a adreselor creditorilor, oricum ar fi creantele acestora: certe sau sub conditie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, aratandu-se suma, cauza si drepturile de preferinta;

c) o lista a activitatilor curente pe care intentioneaza sa le desfasoare in perioada de observatie si

d) o declaratie prin care debitorul isi arata intentia de intrare in procedura simplificata sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activitatii ori prin lichidarea, in tot sau in parte, a averii, in vederea stingerii datoriilor sale.

Toate cheltuielile aferente acestei proceduri vor fi suportate din averea debitorului.

 

Cine participa la procedura insolventei?

1. Instantele judecatoresti

2. Judecatorul sindic

3. Administratorul judiciar

4. Lichidatorul

 

Instantele judecatoresti

Toate procedurile prevazute de aceasta lege, cu exceptia recursului prevazut la art. 8, cand instanta de recurs pentru hotararile pronuntate de judecatorul-sindic este curtea de apel, sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala isi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de un judecator-sindic.

 

Judecatorul-sindic

In indeplinirea indatoririlor sale, judecatorul-sindic va putea desemna, prin incheiere, persoane de specialitate, stabilindu-le si remuneratia.

Judecatorul sindic are ca principale atributii:

a) pronuntarea motivata a hotararii de deschidere a procedurii si, dupa caz, de intrare in faliment atat prin procedura generala, cat si prin procedura simplificata;
b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii; judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;
c) desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa care au depus oferta de servicii in acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor, stabilirea remuneratiei in conformitate cu criteriile stabilite prin legea de organizare a profesiei de practician in insolventa, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada. In vederea desemnarii provizorii a administratorului judiciar, judecatorul-sindic va tine cont de toate ofertele de servicii depuse de practicieni, de cererile in acest sens depuse de creditori si, dupa caz, de debitor, daca cererea introductiva ii apartine;
d) confirmarea, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor;
e) inlocuirea, pentru motive temeinice, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;
f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;
g) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penala in legatura cu savarsirea infractiunilor prevazute la art. 143-147;
h) judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;
i) judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricarei persoane interesate impotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;
j) admiterea si confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori;
k) solutionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de intrerupere a procedurii de reorganizare judiciara si de intrare in faliment;
l) solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;
m) judecarea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor;
n) pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii.

Atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori, prin organele acestora.

Hotararile judecatorului-sindic sunt definitive si executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.

Administratorul judiciar

Administratorul judiciar este persoana fizica sau juridica, practician in insolventa, autorizat in conditiile legii, desemnat sa exercite atributiile prevazute la art. 20 in perioada de observatie si pe durata procedurii de reorganizare.

Principalele atributii ale administratorului judiciar sunt:
a) examinarea situatiei economice a debitorului si a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 si 35 si intocmirea unui raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie in cadrul procedurii generale si supunerea acelui raport judecatorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
b) examinarea activitatii debitorului si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora, in conditiile art. 138, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si supunerea acelui raport judecatorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
c) intocmirea actelor prevazute la art. 28 alin. (1), in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor;
d) elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul raportului prevazut la lit. a) si in conditiile si termenele prevazute la art. 94;
e) supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
f) conducerea integrala, respectiv in parte, a activitatii debitorului, in acest ultim caz cu respectarea precizarilor exprese ale judecatorului-sindic cu privire la atributiile sale si la conditiile de efectuare a platilor din contul averii debitorului;
g) convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunarii creditorilor sau ale actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoana juridica;
h) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
i) sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;
j) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;
k) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor;
l) incasarea creantelor; urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor inainte de deschiderea procedurii; formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati;
m) cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale;
n) sesizarea judecatorului-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta.
(2) Judecatorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin incheiere, orice alte atributii in afara celor stabilite la alin. (1), cu exceptia celor prevazute de lege in competenta exclusiva a acestuia.

 

Lichidatorul

Lichidatorul este persoana fizica sau juridica, practician in insolventa, autorizat in conditiile legii, desemnata sa conduca activitatea debitorului si sa exercite atributiile prevazute la art. 25 in cadrul procedurii falimentului, atat in procedura generala, cat si in cea simplificata. Lichidatorul este desemnat de catre judecatorul-sindic.

Principalele atributii ale lichidatorului sunt:
a) examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura simplificata in raport cu situatia de fapt si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila si a existentei premiselor angajarii raspunderii acestora in conditiile art. 138, si supunerea acelui raport judecatorului-sindic intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, daca un raport cu acest obiect nu fusese intocmit anterior de administratorul judiciar;
b) conducerea activitatii debitorului;
c) introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor si luarea masurilor corespunzatoare pentru conservarea lor;
e) mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;
f) verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor;
g) urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta inaintea deschiderii procedurii, incasarea creantelor; formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati;
h) primirea platilor pe seama debitorului si consemnarea lor in contul averii debitorului;
i) vanzarea bunurilor din averea debitorului, in conformitate cu prevederile prezentei legi;
j) incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale sub conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic;
k) sesizarea judecatorului-sindic cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta;
l) orice alte atributii stabilite prin incheiere de catre judecatorul-sindic. 

 

SPETE

# Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 449 din 19/05/2004
Intrare in vigoare: 19/05/2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, precum şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
Publicat în 19/05/2004
   
Nicolae Popa - preşedinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Dana Titian - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
 

 Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 15 din Legea nr. 597/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, precum şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Smav Exim" - S.R.L. şi Societatea Comercială "G Impex" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 8.041/2003 al Tribunalului Cluj - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
 La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei, avocatul Dan C. Stegăroiu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
 Reprezentantul autorilor excepţiei solicită admiterea acesteia, considerând că de dispoziţiile legale criticate ar trebui să beneficieze şi ceilalţi participanţi la acţiunile formulate de lichidator, respectiv pârâţii şi intervenienţii. O abordare contrară ar institui o inegalitate de tratament, ce ar contraveni principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece astfel s-ar favoriza persoana juridică care, în mod culpabil, a ajuns în stare de insolvenţă în dauna celorlalte părţi cu care aceasta se află în diferite raporturi juridice şi care, practic, ar fi sancţionate prin obligarea la plata taxelor de timbru aferente. În ceea ce priveşte art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, consideră că aceste prevederi legale exclud de la controlul de constituţionalitate actele normative cu forţă juridică inferioară legii, limitându-se astfel exercitarea drepturilor constituţionale.
 Reprezentantul Ministerului Public, considerând că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

 C U R T E A,

 având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
 Prin Încheierea din 31 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 8.041/2003, Tribunalul Cluj - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 15 din Legea nr. 597/2002, prin care a fost modificat şi completat art. 201 din Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, cu modificările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
 Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Smav Exim" - S.R.L. şi Societatea Comercială "G Impex" - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.
 În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 201 din Legea nr. 597/2002 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2), iar dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, înfrâng prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 51. În acest sens, referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 201 din Legea nr. 597/2002, raportat la art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, autorii excepţiei arată că aceasta "are în vedere practica unor instanţe care înţeleg să o aplice stricto sensu şi nu în înţelesul ei plenar, adică de scutirea de taxe de timbru profită şi celelalte persoane din raporturile juridice astfel născute, în măsura în care pretenţiile acestora sunt strict legate de cererile formulate prin acţiunile introduse de lichidator". Apreciază că textul de lege criticat nu ar aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie "numai sub condiţia scutirii de taxă de timbru a tuturor părţilor dintr-un raport juridic guvernat de prevederile art. 201 din Legea nr. 597/2002". De asemenea, autorii excepţiei susţin că textul legal criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) "prin obligarea terţilor la plata taxelor de timbru, deşi aceştia reacţionează, pentru apărarea drepturilor lor, la pretenţiile lichidatorului persoanei juridice bancare falimentare, care astfel este protejată şi privilegiată tocmai prin imposibilitatea celui păgubit de a-şi realiza drepturile sale ca urmare a unor taxe de timbru oneroase (...)". În aceste condiţii, "printr-o măsură economică, plata taxei de timbru, se restrânge accesul la justiţie în raport cu puterea economică a persoanelor în cauză" şi, în consecinţă, se încalcă şi prevederile art. 51 din Constituţie.
 Referitor la neconstituţionalitatea art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, autorii excepţiei consideră că, prin restrângerea sferei de aplicare a excepţiilor de neconstituţionalitate numai la legi sau ordonanţe ori la unele dispoziţii din aceste acte normative, se îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate. De asemenea, arată că textul de lege criticat contravine art. 51 din Constituţie, deoarece "limitează, în dispreţul Constituţiei, posibilitatea practică a cetăţeanului de a-şi apăra drepturile sale".
 Instanţa de judecată apreciază că dispoziţiile art. 201 din Legea nr. 597/2002 şi ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt constituţionale. În acest sens consideră că prin dispoziţiile art. 201 din Legea nr. 597/2002 "s-a stabilit o excepţie vizând scutirea de taxă de timbru a acţiunilor introduse de lichidator în aplicarea acestei legi", ceea ce nu contravine însă prevederilor constituţionale ale art. 16 şi 21. Instanţa arată că, în speţă, "pârâtele nu pot invoca în propriul lor beneficiu excepţia de scutire de taxă de timbru numai pe considerentul că în cadrul acţiunii intentate de lichidator au formulat acţiune reconvenţională, deoarece excepţia nu vizează decât acţiunea principală intentată de lichidator [...]".
 În ceea ce priveşte contrarietatea dintre art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 51 din Constituţie, instanţa apreciază că acest text legal nu are aplicabilitate în speţă, iar soluţionarea cauzei nu depinde de aplicarea acestuia. De asemenea, apreciază că norma juridică reglementată în art. 23 alin. (1) nu contravine nici unui principiu sau text constituţional, întrucât toate celelalte acte normative care sunt excluse controlului de constituţionalitate pe calea excepţiei "sunt supuse controlului de legalitate pe calea acţiunii directe de contencios administrativ la instanţele competente să soluţioneze astfel de litigii sau pot fi cenzurate pe calea excepţiei de nelegalitate şi de neconstituţionalitate în faţa instanţelor de drept comun, în cadrul litigiilor pendinte".
 Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
 Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile art. 201 alin. 3 din Legea nr. 83/1998 "consacră un regim derogator în ceea ce priveşte plata taxelor de timbru pentru acţiunile formulate de lichidatorii băncilor aflate în lichidare judiciară", conţinutul acestui alineat reprezentând o variantă asemănătoare art. 42 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Constatând că nu există o jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 201 alin. 3 din Legea nr. 83/1998, apreciază totuşi că există speţe relative la art. 42 din Legea nr. 64/1995, astfel încât sunt premise similare pentru a putea apela la jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în această materie.În acest context invocă Decizia nr. 66 din 28 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 4 aprilie 2002.
 În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Guvernul apreciază că aceasta este vădit neîntemeiată, întrucât aceste prevederi nu încalcă principii sau texte constituţionale, ci precizează condiţiile şi cazurile în care excepţia de neconstituţionalitate a unei legi sau ordonanţe a Guvernului poate fi ridicată.
 Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

 C U R T E A,

 examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
 Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
 Din examinarea încheierii de sesizare şi a concluziilor scrise, depuse în motivarea excepţiei, Curtea constată că atât autorii excepţiei, cât şi instanţa de judecată, în mod greşit, au indicat ca obiect al criticii de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 201 din Legea nr. 597/2002.
 În realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 15 din Legea nr. 597/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 18 noiembrie 2002, precum şi dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997.
 Aceste dispoziţii legale au următorul conţinut:
 Art. I pct. 15. - Articolele 201-204 vor avea următorul cuprins:
 - Art. 201: "De la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare sau bunurilor sale. Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la alin. 1. Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii. Acţiunile introduse de lichidator în aplicarea dispoziţiilor prezentei legi sunt scutite de taxe de timbru."; [...]
 - Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată: "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei."
 În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege autorii excepţiei invocă încălcarea următoarelor prevederi din Constituţia republicată:
 - Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
 - Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
 (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
 - Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
 (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."
 I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 15 din Legea nr. 597/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 83/1998 privind procedura falimentului băncilor, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 83/1998 a fost abrogată prin art. 65 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2004.
 Dispoziţiile legale criticate au fost însă preluate în art. 17 alin. (1), (2) şi (3) din actul normativ abrogator, cu următorul conţinut:
 "(1) De la data deschiderii procedurii reorganizării judiciare sau a falimentului se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare sau bunurilor sale, dacă legea nu prevede altfel.
 (2) Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la alin. (1). Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii.
 (3) Acţiunile introduse de lichidator în aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe sunt scutite de taxe de timbru."
 În aceste condiţii Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra acestor texte de lege.
 Autorii excepţiei susţin că aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2), deoarece nu reglementează scutirea de plata taxei de timbru a tuturor părţilor dintr-un raport juridic guvernat de aceste dispoziţii.
 Analizând aceste critici, Curtea constată că sunt neîntemeiate. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Prevederile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate nu interzic stabilirea şi plata taxei de timbru; de altfel, acestea nu cuprind nici o menţiune referitoare la timbrare.
 În jurisprudenţa sa constantă, concretizată prin Decizia nr. 25/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.
 De asemenea, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant, spre exemplu prin Decizia nr. 97/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 19 octombrie 1999, că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea, deoarece justiţia este un serviciu al statului ale cărui costuri sunt suportate de la buget.
 II. Nu poate fi reţinută nici critica art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit căreia prin acest text de lege sunt sustrase de la controlul de constituţionalitate, cu excepţia legilor şi a ordonanţelor, toate celelalte acte normative, ceea ce ar înfrânge prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1) şi (2). În acest sens, Curtea constată că această excepţie, astfel cum a fost ridicată, este lovită de o cauză de inadmisibilitate, deoarece soluţionarea litigiului dintre părţi nu depinde de dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

 Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicată, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), precum şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

 C U R T E A

 În numele legii

 D E C I D E:

 1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Smav Exim" - S.R.L. şi Societatea Comercială "G Impex" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 8.041/2003 al Tribunalului Cluj - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
 2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
 Definitivă şi obligatorie.
 Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2004.

 PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

# Insolventa comerciala - Decizie nr. 185 din 27 aprilie 1999

Cererea creditorului de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului
Insolventa comerciala

Cererea creditorului de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului



Tribunalul Cluj, prin sentinta nr. 1639 din 23 decembrie 1998 a admis contestatia formulata de debitoarea S.C. Romproiect S.R.L. Cluj Napoca impotriva cererii de deschidere a procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995, introdusa de creditoarea S.C. Scantrade Romania S.R.L. Cluj Napoca.
In situatia in care tribunalul este sesizat de creditor pentru deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995, debitorul are posibilitatea de a inregistra contestatie in termen de 5 zile de la comunicarea cererii creditorului. Sanctiunea neinregistrarii contestatiei in termenul legal prevazut de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 64/1995, este respingerea contestatiei ca tardiva. Constatarea tardivitatii contestatiei se poate face si direct in recurs, atunci cand prima instanta nu a verificat acest aspect.
In motivarea sentintei mentionate, instanta a retinut ca debitoarea nu se afla in incetare de plati pe o durata de peste 30 zile, iar neplata sumei pretinse de creditoare este un simplu refuz justificat de existenta unor creante reciproce intre parti. Din documentele prezentate de debitoare, rezulta ca aceasta a efectuat plati cu diferite destinatii unor beneficiari, in cursul lunilor octombrie si noiembrie 1998, reprezentand obligatiile sale comerciale, incat procedura colectiva de executare silita nu se justifica a fi deschisa.
Creditoarea S.C. Scantrade Romania S.R.L. a declarat recurs impotriva sentintei, sustinand in esenta ca debitoarea se afla in dificultate financiara datorata lipsei disponibilitatilor banesti, fapt confirmat de nedepunerea extraselor de cont la dosar, desi s-a obligat in acest sens.
Examinand recursul, Curtea constata ca este fondat, insa pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, debitorul care contesta ca ar fi in incetare de plati va formula contestatia in termen de 5 zile de la primirea copiei de pe cererea introdusa de creditor. Asa cum rezulta din instiintarea nr. 5824/9 noiembrie 1998, aflata la fila 5 din dosarul tribunalului, debitoarea a fost instiintata in legatura cu cererea creditoarei, din care i s-a comunicat un exemplar si pe care a primit-o cel mai tarziu la 12.11.1998, conform dovezii de la fila 8. Or, pe data de 19 noiembrie 1998 cand a fost inregistrata contestatia debitoarei, termenul de 5 zile prevazut de lege era consumat, ultima zi in care cererea putea fi declarata in termen fiind 18 noiembrie 1998.
Pentru acest motiv, solutia legala ce se impune in speta este respingerea ca tardiva a contestatiei.
Avand in vedere existenta motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, recursul se va admite, cauza va fi rejudecata, iar contestatia debitoarei va fi respinsa ca tardiva.



Curtea de Apel Cluj.
Sectia comerciala si de contencios administrativ.
Decizie nr. 185 din 27 aprilie 1999.

# Reorganizare judiciara si faliment. Depunerea unui plan de reorganizare.

Prin incheierea de la 9.11.1999, pronuntata de Tribunalul Bucuresti ? sectia comerciala in dosarul nr.5.363/1997 s-a respins, ca prematura, cererea creditoarei S.C. ?C.E.C.? ? S.A., prin care s-a solicitat ridicarea dreptului debitoarei de a-si mai conduce activitatea.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs creditoarea.
Recurenta invedereaza ca a formulat actiune impotriva debitoarei, prin care a cerut inceperea procedurii prevazute de Legea nr.64/1995, iar incheierea atacata este nelegala, atat timp cat instanta nu s-a pronuntat pe prima cerere.
Curtea a respins recursul, ca nefondat, retinand ca, atat timp cat nu s-a parcurs procedura prevazuta de art.59-68 din Legea nr.64/1995, nu se poate solicita ridicarea dreptului debitoarei de a-si mai conduce activitatea, in conditiile in care S.C. ?B.C.? ? S.A. a depus un plan de reorganizare. Conform art.79 din Legea nr.64/1995, numai in lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de judecatorul sindic, se poate ridica dreptul debitoarei de a-si mai conduce activitatea.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia comerciala, decizia nr.439/2000

# Reorganizare judiciara si faliment. Incetare de plati. Inteles.

Creditoarea Banca Comerciala ?A? ? S.A. a solicitat inceperea procedurii de faliment fata de debitoarea S.C. ?I? ? S.R.L. Bucursti pentru neplata datoriilor scadente rezultate dintr-un contract de imprumut.
Debitoarea a formulat contestatie, prin care a sustinut ca nu se afla in incetare de plati si are, pe luna octombrie, o cifra de afaceri de 4.311.877.609 lei.
Prin sentinta civila nr.103/2000, Tribunalul a respins contestatia, a dispus deschiderea procedurii prevazute de Legea nr.64/1995 si a stabilit data adunarii creditorilor. Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca efectuarea de plati catre terte persoane nu inlatura insolventa debitoarei in raport de creanta creditoarei.
Impotriva acestei solutii, invocand dispozitiile art.304 pct.19 C.pr.civ., a declarat recurs debitoarea, care a invederat ca, pe de o parte, nu se afla in incetare de plati, iar pe de alta parte neonorarea obligatiei de plata fata de banca se datatoreaza faptului ca nu este de acord cu cuantumul debitului, datoria neavand, in aceste conditii, un caracter cert.
Din analiza probelor administrate, Curtea a constatat ca recursul este fondat, deoarece, fata de dispozitiile art.29 alin.1 si 2 si ale art.1 din Legea nr.64/1995, debitorul trebuie sa fie comerciant si sa nu mai faca fata datoriilor lui comerciale, incetarea de plati trebuind a fi efectiva, permanenta si exteriorizata. Refuzul de a plati o singura datorie (fiind un caz singular si motivat cu buna-credinta de imprejurarea contestarii partiale a debitului) nu denota o incetare de plati, iar din probele administrate nu rezulta ca debitoarea nu-si mai poate continua comertul.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia comerciala, decizia nr.384/2000

# Reorganizare judiciara si faliment. Contestatie. Nulitatea hotararii.

Competenta judecatorului sindic.

Debitoarea ? S.C. ?I? ? S.R.L. a formulat contestatie la cererea de reorganizare judiciara si de faliment formulata de creditoarea S.C. ?T? ? S.A. Slobozia in temeiul Legii nr.64/1995, republicata.
Prin sentinta civila nr.703/R/1999, Tribunalul Ialomita ? sectia civila a admis contestatia si a respins cererea de reorganizare judiciara si de faliment formulata de creditoare pentru recuperarea daunelor cominatorii prevazute in sentinta civila nr.3131/1997 a Judecatoriei Slobozia, ramasa definitiva.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs debitoarea.
Curtea de Apel Bucursti ? sectia comerciala a admis recursul, a casat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare judecatorului sindic de la Tribunalul Ialomita.
S-a retinut ca, in raport de prevederile art.306 alin.2 C.pr.civ. si ale art.10 lit.b din Legea nr.64/1995, republicata, cererea trebuia judecata de judecatorul sindic si nu de tribunal.
Din practicaua sentintei pronuntate rezulta ca cererea a fost judecata de sectia civila a Tribunalului Ialomita si nu de judecatorul sindic, astfel ca s-au incalcat norme imperative si de ordine publica, sentinta fiind lovita de nulitate.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia comerciala, decizia nr.348/2000