Criza de lichiditate pune presiune atât pe bugetele companiilor, cât şi pe bugetul statului şi are ca efect o creştere fără precedent a numărului de litigii fiscale şi comerciale.
Dacă până anul trecut firmele evitau conflictele cu Fiscul, mai ales din teama de a nu deveni „ţinte“ ale unor controale abuzive, în 2009 se observă o creştere spectaculoasă a numărului de litigii fiscale.
Pe de o parte, lipsa lichidăţilor, odată cu adâncirea crizei, iar pe de altă parte, comportamentul tot mai agresiv al inspectorilor fiscali, care au de îndeplinit planul de încasări, au motivat companiile să se adreseze mult mai des instanţelor de judecată.
Avocaţii apreciază că numărul litigiilor fiscale va creşte cu câteva zeci de procente sau chiar mai mult, în funcţie de portofoliul de clienţi.
Principalele cauze ale disputelor sunt interpretările tendenţioase ale legii, nerambursarea în termen a TVA şi calculul unor impozite suplimentare de plată la buget.
Aceeaşi direcţie o iau şi litigiile comerciale. Din ce în ce mai multe companii apelează la instanţă pentru recuperarea creanţelor, deşi avocaţii consideră că în multe cazuri aceste iniţiative sunt pripite şi există riscul apariţiei unui blocaj în raporturile economice.
Cel mai afectat sector pare a fi cel imobiliar, unde criza a blocat accesul la finanţarea necesară acoperirii costurilor de construcţie.
100% este creşterea estimată a numărului de litigii fiscale din prima jumătate a lui 2009 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit avocatului Georgiana Singurel, Reff&Associates
50% este creşterea estimată a numărului de litigii comerciale din prima jumătate a lui 2009 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit avocatului Ciprian Glodeanu, Wolf Theiss
Presate de lipsa banilor, firmele prind curaj şi tolerează tot mai puţin abuzurile Fiscului. Aşa se explică, potrivit consultanţilor şi avocaţilor, creşterea spectaculoasă a numărului de litigii fiscale în 2009 faţă de 2008.
Casele de avocatură şi de consultanţă au constatat că, de la începutul acestui an, previziunile iniţiale privind numărul de litigii fiscale au fost „reţinute“. Nevoia de bani lichizi, atât a mediului privat, cât şi a statului, a forţat firmele să exploateze orice sursă de venit şi să fie mai puţin îngăduitoare cu inspectorii fiscali. Aceştia din urmă, fiind obligaţi să-şi facă planul de încasări, dau interpretări abuzive ale legii, majorează nejustificat obligaţiile de plată la buget sau întârzie intenţionat rambursările către firme.
Creşterea faţă de anul trecut a numărului de litigii fiscale este estimată la câteva zeci sau sute de procente, în funcţie de casa de avocatură. „Aş putea vorbi cu aproximaţie de o creştere de cel puţin 400%, luând în calcul aici doar câte un litigiu fiscal pentru fiecare dintre clienţii noştri“, spune Dan Dascălu, partener David si Baias, societatea de avocatură corespondentă PricewaterhouseCoopers. La rândul său, Georgiana Singurel, manager Reff&Associates, firma de avocatură corespondentă Deloitte, apreciază că, în portofoilul său de clienţi, a avut loc o dublare a acestor litigii. Cauza principală este, potrivit experţilor în fiscalitate, atitudinea din ce în ce mai agresivă a inspectorilor fiscali.
Potrivit specialiştilor, în cele mai multe cazuri, companiile care au fost controlate s-au plâns de insistenţa inspectorilor de a găsi nereguli chiar şi acolo unde nu existau. Nu de puţine ori, contribuabililor care au solicitat dreptul de a-şi exprima punctul de vedere în scris cu privire la constatările acestora li s-a refuzat acest drept legal. Prin urmare, firmele aflate în astfel de situaţii au recurs la celelalte căi legale de atac, sporind numărul litigiilor fiscale din ultima vreme. „Din cauza presiunii de a colecta mai mult, rezultă, în unele cazuri, un exces de zel ce se traduce în practică în acte de control, ce cuprind constatări neargumentate, acte de executare încheiate cu încălcarea normelor procesual fiscale“, explică Roxana Arghiroiu, avocat partener, Boştină şi Asociaţii. Dacă până anul acesta, Fiscul încerca să regleze obligaţiile de plată înainte de a trece la executare silită, acum, spune Roxana Arghiroiu, regula este de a trece direct la executare aplicând simultan popriri, sechestre şi valorificări. Până în 2009 însă, Fiscul aplica în primă fază doar poprirea conturilor bancare, mai arată aceasta, fără a trece, concomitent, la executarea bunurilor mobile şi/sau imobile.
Problema arzătoare: TVA
Cele mai multe litigii sunt din domeniul TVA. „Temele recurente sunt tranzacţiile imobiliare şi cele intracomunitare - pentru care, deşi există scutire de TVA, trebuie să se facă dovada că bunurile au plecat din ţară şi că furnizorul are codul de TVA al beneficiarului. De aceste prevederi se folosesc inspectorii pentru a face interpretări şi a cere abuziv plata TVA“, spune Alexandru Cristea, partner Deloitte. Totodată, speţele privind rambursările de TVA sunt tot mai fercvente. „Cauza principală a litigiilor este nesoluţionarea rambursărilor de TVA. E vorba de luni sau chiar ani de aşteptare şi firmele au acceptat până acum justificările oferite de inspectorii fiscali, care uneori au suspendat inspecţia pentru varii motive, iar alteori nu au finalizat-o, deşi nu exista chiar niciun motiv“, precizează Dan Dascălu. Pe lângă blocajele financiare ale firmelor, a crescut şi nevoia companiilor de a-şi lichidiza creanţele fiscale, de teama deprecierii acestora, consideră Marius Stăncescu, manager Moore Stephens Riff. Totodată, litigiile sunt cauzate cu precădere de „marile aventuri ale contribuabililor în aplicarea Codului fiscal, care este foarte complicat şi lipsit de clarificări“.
Înainte de a ajunge la un litigiu cu Fiscul, companiile au totuşi posibilitatea să conteste decizia inspectorilor fiscali la direcţia de specialitate a Agenţiei de Administrare Fiscală (ANAF). Din păcate pentru firme, odată cu înăsprirea controalelor şi a comportamentului abuziv al inspectorilor, nici contestaţiile nu mai primesc rezolvări favorabile. Consultanţii fiscali spun că, spre deosebire de anii trecuţi, nu se mai poate spera la o decizie pozitivă, ci în cel mai bun caz la o dispunere a reluării controlului. „Nu îşi pot asuma să dezaprobe rezultatele unui control. Evident că atunci când contribuabilul are dreptate nu pot să refuze contestaţia şi, cel mult, dispun un alt control, la care, de regulă, atitudinea se schimbă“, afirmă Alexandru Cristea.
Căi de atac
Odată ajunse în litigiu cu Fiscul, companiile au de aşteptat cel puţin un an şi jumătate pentru a primi o decizie judecătorească, iar în acest timp ANAF poate trece la executarea silită. „Din cauza procedurilor, întâmpinărilor, vacanţei judecătoreşti, durata proceselor este mare. Pe de altă parte, neexistând instanţe specializate, se preferă retrimiterea cazului spre rejudecare, mai ales atunci când nu este folosită o expertiză fiscală“, spune Georgiana Singurel. Sumele aflate în dispută cu Fiscul sunt semnificative, ajungând la zeci de milioane de euro. „În cel mai spectaculos dintre litigiile fiscale, dosarul principal a fost soluţionat recent de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mod favorabil pentru clientul nostru care fusese afectat de o decizie de impunere având ca obiect aproximativ 36 milioane de lei, dar în afară de acest dosar au mai existat alte dosare, având ca obiect diferite alte aspecte ale cauzei - suspendarea executării, contestarea executării, contestarea compensării, etc., restituirea sumelor, acordarea de dobânzi şi despăgubiri pentru prejudiciile cauzate“, declară Dan Dascălu.
Litigiile se vor înmulţi
Pentru a-şi asigura câştig de cauză în instanţă, sfatul specialiştilor este ca firmele să invoce jurisprudenţa europeană. „Companiile ar trebui să analizeze în ce măsură nu este incidentă jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie în speţa lor pentru că aceasta este obligatorie, iar instanţele din România au început deja să o aplice“, recomandă Dan Dascălu.
Atitudinea mai curajoasă a firmelor faţă de Fisc din ultima perioadă ar putea duce, pe termen lung, la o reducere a numărului de litigii fiscale, este de părere Cătălin Grigorescu, prin responsabilizarea administraţiei fiscale şi ar contribui şi la combaterea corupţiei din sistem.Disputele dintre Fisc şi contribuabili înseamnă costuri pentru ambele părţi. „În ciuda percepţiei că administraţia fiscală nu riscă să piardă nimic deoarece, de exemplu, este reprezentată de jurişti angajaţi şi nu de avocaţi plătiţi, totuşi, din perspectiva economică, resursele reprezentate de aceştia sunt irosite dacă autoritatea fiscală se angajează în procese la care nu s-ar fi ajuns dacă deciziile emise s-ar baza pe argumente legale solide“, consideră Grigorescu.
Consultanţii fiscali anticipează că, în condiţiile în care atitudinea Fiscului va rămâne neschimbată sau chiar va deveni mai agresivă, aşa cum se prefigurează analizând rezultatele tot mai slabe ale încasărilor bugetare, numărul de litigii va creşte în continuare, implicând riscul unor blocaje administrative pentru ambele părţi.
Nu este un secret că, de regulă, firmele tind să aibă relaţii amiabile cu Fiscul, dar realizează tot mai mult că, dacă nu îşi apără drepturile, vor fi în continuare expuse unor practici inacceptabile.
Cătălin Grigorescu, avocat bpv Grigorescu
Deşi apelul la instanţă este un drept constituţional, cei de la Fisc se simt ofensaţi personal şi repercusiunile sunt grave, însemnând mai multe controale la firmele care deschid litigii.
Pieter Wessel, tax partner Deloitte
Cum se procedează când decizia fiscului devine abuzivă
- Inspecţiile fiscale pot fi contestate administrativ la ANAF şi, în acelaşi timp, în instanţa de judecată
- Contestaţia la ANAF se face în 30 de zile de la decizia de impunere, însă anterior contribuabilul are dreptul să-şi exprime - verbal şi în scris - punctul de vedere
- Termenul legal de soluţionare a contestaţiei este de 45 de zile de la depunerea contestaţiei
- Ulterior, se solicită în instanţă suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat, în temeiul legii contenciosului administrativ
- Suspendarea rămâne la latitudinea instanţei şi necesită plata, pe lângă taxele de timbru, a unei cauţiuni de 20% din cuantumul sumei contestate
- De regulă, suspendarea este acordată până la soluţionarea pe fond a contestaţiei
- Dacă termenul de soluţionare a contestaţiei este depăşit, contribuabilul se poate adresa instanţei care va obliga ANAF să o soluţioneze.
Vânat sau vânător
Compania Ermes Holding, administrată de grecii de la Omilos Group, dezvoltatorul centrului comercial Era Shopping Park din Iaşi, figurează la Tribunalul Bucureşti cu două cereri de insolvenţă, ce vin din partea OFM PV&Construct, care a asigurat proiectarea Era Shopping Park, precum şi din partea Soil Tech Drilling, specializată în realizarea fundaţiilor.
Afacerea Romanian Retail Development, un joint venture între developerii EMCT şi Redevco, a fost închisă, recent, motivele litigiului dintre cele două companii fiind legat de considerente strategice asupra activităţii de dezvoltare. Redevco va continua de una singură dezvoltarea unui mall la Tulcea, în vreme ce EMCT se apropie de finalizarea mallului Sun Plaza din Capitală.
Producătorul de îngrăşăminte chimice Amonil Slobozia a fost somat, la 9 iulie, de Chemgas Holding Corporation să plătească în termen de 15 zile datoria în valoare de 58,7 milioane lei, acesta fiind al doilea avertisment înaintea începerii procedurii de executarea silită a companiei, pe baza unei creanţe preluate de creditor de la Riverside Development Limited.
Contractorul proiectului rezidenţial Sara Sea View s-a îndreptat împotriva dezvoltatorului Real Estate Development pentru o datorie în valoare de două milioane de euro, în condiţiile în care valoarea proiectului de vacanţă din Olimp este de circa 15 milioane de euro.
Blocaj
Soldul rambursărilor de TVA întârziate a crescut lunar din februarie până în iunie 2009, deşi Ministerul Finanţelor a promis mediului de afaceri că va îmbunătăţi procedurile şi se va încadra în termenul legal de 45 de zile
Toamna se numără litigiile comerciale şi insolvenţele
Lipsa banilor determină creşterea cu 50% a litigiilor comerciale. Avocaţii se adaptează şi susţin că explozia acestei pieţe va avea loc la toamnă, din cauza restrângerii masive a creditării.
După ce, din cauza crizei finanţărilor, rezervele financiare ale companiilor s-au diminuat, iar termenele de plată au ajuns să fie şi de 120 de zile în anumite domenii, mişcarea următoare au fost confictele comerciale între partenerii de afaceri. Motivele? Lipsa banilor şi creanţele, dar în anumite cazuri s-a şi profitat de scuza crizei pentru a se tergiversa plăţile. „Multe societăţi profită de criză şi refuză plata datoriilor către creditori. Îmi este greu să cred că au dispărut toate lichidităţile acumulate în perioada de boom şi dintr-o dată majoritatea nu mai au cu ce să îşi plătească furnizorii. De cealaltă parte, tendinţa este ca societăţile creditoare să fie mult mai atente la recuperare şi, în general, mai beligerante“, susţine Ciprian Glodeanu, avocat în cadrul firmei de avocatură Wof Theiss.
În general, această stare de lucruri se aplică companiilor a căror activitate implică rulaj masiv şi frecvent de lichidităţi, iar în condiţiile în care băncile au rezerve în a acorda bani firmelor, plata furnizorilor sau a diverşilor contractori a devenit din ce în ce mai dificilă.
Boom la toamnă
Avocaţii prevăd un boom al acestui fenomen la toamnă, şi multe case deja acţionează prin a-şi crea departamente de litigii. „Ştiu că unii dintre colegii noştri de pe piaţă au deschis divizii de litigii şi pe drumul acesta mergem şi noi, deşi încercăm să ne păstrăm echilibrul între activităţi“, spune Sebastian Guţiu, managing partner al casei de avocatură austriece Schoenherr. Acesta consideră că în următoarea perioadă vor exploda litigiile comerciale, unul dintre domeniile cele mai afectate fiind piaţa imobiliară. „Ştim foarte bine că banii au devenit o problemă pentru jucătorii din real estate. Mulţi vor căuta să găsească şi vor găsi diverse probleme reale, în special în ceea ce priveşte calitatea construcţiei, care le vor permite să nu plătească sau să renegocieze înţelegerile cu diverşii contractori“, arată Guţiu.
S-a rupt prietenia?
În ultima perioadă, doi constructori s-au îndreptat împotriva beneficiarilor pentru recuperarea unor creanţe totale de 2,5 milioane de euro. În cauză, compania Real Estate Development, dezvoltatorul proiectului Sara Sea View de pe Litoral, cu o datorie de circa două milioane de euro, şi firma Dacia Compania de Investiţii ale cărei datorii către contractor se ridică la 500.000 de euro, potrivit avocatului Romeo Cosma, managing partner al Cosma & Associates. „În activitatea noastră litigiile şi activităţile adiacente situaţiilor cu potenţial litigios reprezintă peste 70 %. La acest procentaj am ajuns ca urmare a manifestării a două tendinţe. În primul rând, au crescut solicitările clienţilor legate de soluţionarea litigiilor şi a situaţiilor cu potenţial litigios şi în al doilea rând, au fost reduse solicitările clienţilor legate de consultanţa în domeniul dezvoltărilor imobiliare“, explică acesta.
Potrivit avocaţilor din piaţă, pe litigii, afacerile au crescut anul acesta cu mai bine de 50%, iar toamna va desemna o nouă bornă. „Probabil, mulţi creditori trăiesc cu iluzia că o astfel de procedură i-ar ajuta să-şi recupereze mai facil creanţele. Eu nu cred în astfel de poveşti, procedura insolvenţei fiind greoaie. Cunosc un dosar în care se încearcă recuperarea unor creanţe încă de la începutul lui 2005 şi este departe de finalizare“, afirmă Ciprian Glodeanu, a cărui opinie este susţinută şi de Romeo Cosma. „Recuperarea debitelor pe calea procedurilor specifice poate fi îndelungată. Nu e nicio garanţie că, pe parcursul acestor proceduri, debitorul nu intră în faliment şi astfel creditorul s-ar găsi în aceeaşi situaţie. Cred că este prea ieftină o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei pentru ca un creditor cumpătat să nu fie tentat să apeleze la ea“, explică Cosma. Oricum, gluma se îngroaşă, iar riscurile cele mai mari sunt blocarea judecătoriilor prin multitudinea de procese, a raporturilor comerciale din piaţă şi crearea unei imagini belicoase a afaceriştilor autohtoni.*
* Vineri (după închiderea ediţiei) au intrat în vigoare modificările aduse legii insolvenţei. Cea mai importantă pare a fi, în opinia avocaţilor, scurtarea termenului de deschidere a dosarului de insolvenţă la cinci zile. De asemenea, taxa de timbru a fost majorată de la 39 la 120 de lei, iar datoria minimă de deschidere a procedurii a crescut de 10.000 lei la 30.000 lei. O altă modificare importantă este oferirea şansei de finanţare bancară a companiilor intrate în insolvenţă, fapt imposibil până acum.
